Înăuntru m-am spart ca o crenguță de măr
- geamul risipit în boabe de piatră, lungi pânze,
cunune de puf mamei așezate-n fereastră cu
pruncul în brațe.

Nu-i imaginea aia, ce-mi uită fericirea sub
sprâncene, pe iriși, genele ridicate mirat și timpul
scurs în gură ca o lămâie verde.
Pe metereze s-au pus norii mei să doarmă,
înăuntru m-am spart ca o crenguță de măr și de mi-e
rece prind pătura peste umeri- cad în luntrea ta ce
curge răscurge penecurge la vale, cu păsări,
împodobită, și gheare de urs. Înăuntru, mamei
i-am rupt sărutul de fruntea fetiței ce-i doarme
în brațe- de-mi pasă, ce-mi pasă mie? cerul m-ascunde
de pâmântu’ ce-mi îngroapă picioarele, genunchii
și pieptul.

Înăuntru, am să încep cotorul să-l rup cum sărutul
mamei a stat rănit în umbră.