In templele lui Chronos ard secole de umbra
Ce scriu eternitatea cu clipe din trecut,
Imi tipăresc in vise uitate amintirea
Si simt mereu racoarea din timpul meu pierdut.

Iar clipele grabesc finaluri nesfarsite
Si-ncearcă sa refaca-n ceaslovul ruginit
Atata doar:un zambet din candela-mplinirii
Ce ar putea aduce ori TOTUL,ori NIMIC.

Vremelnicie fada ce-adesea ma-mpresori
Si nu-mi acorzi macar un strop de vesnicie,
De ce în lant de clipe mereu ma inconjori,
De ce sa fie totul numai nimicnicie ?

În amintiri,Fortuna,un epitaf mi-a scris,
Cu litere de foc despre un sfant mister:
„Sa nu fortezi intrarea in templul sideral,
Caci azi este trecutul,si maine a fost ieri !”