Urăsc pe acei ce ascund în secrete
Și vorbesc în șarade descriind viața mea.
Iubesc pe cei drepți cu trasee discrete
Ce-au știut cu decență să perinde prin ea.

Iubesc carnavalul, dar urăsc ipocriții;
Nu-mi plac cabotinii, cei ce beau sau tâmpiții;
Nu-mi place tupeul care-aduce tristețe,
Nici falsa asprime fără pic de finețe.

Nu-mi place minciuna, sfidarea, dezmățul.
Nu cred în puterea ce-o are dezvățul.
Nu pot să trec puntea însoțind vreun drac.
Refuz să gândesc c-aș putea rău să fac.

Mă feresc de ispita ce are-n ea răzbunarea
Și visez lumi în care va conta individul,
Fără curți și instanțe să aplice valoarea.
Conștiința, bun simțul definind combativul.

Utopii! O să spuneți, voi lipsiți de speranță,
Nu-i acces la dreptate cum am vrea să existe.
Vor mai fi epoci acre, vor mai fi vremuri triste
Va mai fi cum e astăzi, recuzată instanță.