tu vii să-mi arăți cît ești de frumoasă,
să simt dureros că sînt urît și bătrîn,
tu vii să răscolești uitatul jăratic,
iar să m-aprind,să ard pîn-la scrum.

de ce te-aș alunga?rămîi!sînt o bulboană
în care cu premeditare înec vise.
ce vină poți avea Calipso
că eu sînt păcătosul de Ulise?

departe,în halouri,negre găuri
sorb lacome și fără saț lumina,
ești raza-ntîrziată-a vieții mele,
întunecată pată sînt și asta-mi este vina.

demult de tot te vreau amantă,
legați prin rime,iambi,trohei sau versul alb...
tu vii cum ai venit tot timpul vieții mele,
m-ai sărutat în fugă,ai rîs și ai plecat.

dar dacă-n zboru-ți lin,ca o părere,
te vei opri vreodată pe o culme,
nu mă căta pe-ntinderea de șesuri,
neobosit Sisif voi fi suind spre tine.