CÂND ERAM COPILANDRU...

Copilandru fiind, plecam cu tata la vânat,
nu știam multe, dar mă fascina câmpia;
pe Bob, câinele nostru, îl luam cu noi
și cutreieram, în lung și lat, toată glia.

Vânam mulți iepuri, rațe și turturele,
prepelițe multe și grele împușcam,
eu încărcam tolba și chiar ciorchinarii
și cu ele, toată ziua, mă tot luptam.

Odată mi-au pus o vulpe în spinare
și îi simțeam căldura prin rucsac,
după un ceas m-a cuprins o deprimare
de nu știam, încotro să fug, și ce să fac.

Pe glie, prin trifoaie și miriștii,
întotdeauna găseam un vânat bogat,
bogată a fost și copilăria mea-
de vânat,eu, nici azi nu m-am lăsat.

Acum plec singur, pe glie, la vânat
iar Bob și tata, țărână s-au făcut;
știu, desigur, pre multe despre viață
și viața o strâng în suflet și o sărut.