ce blondă mi-era înserarea de-ajuns m-am lăsat dezmembrat și străpuns
de mersul ei orânduit după pași
ce mirosea viața a copii grași și a fum și a grilaje
după colț și a plaje
cu pescărușii curățindu-se-n pene de zbor c-au
obosit să bea apa cu clor să ia masa la stârvurile
rătăcite-ntre pești
înserarea e blondă precum sorii cerești ce curgeau
din pana lui van gogh tăietorul
de urechi pescărușii iau acum zborul
la subaripă și-l plimbă puțin mai încolo
noaptea-i aidoma-nserării îmblonzită și solo