Eram copii, te așteptam,
Pe calea ta eu bântuiam apusul,
Înfrigurat mă întorceam
Să îmi îngrop în lacrimi plânsul ;

Cu ochii reci suflam în lumânare
Și-mi zgâriam cu mintea trupul,
Plecând, lăsam în urm-o floare
Să-ți mângâie în somn pământul…

Rodea cavoul ploaia în cădere
Și-n somn părea să-ți zbiere trupul,
Pe catafalc stam dezbrăcat de piele
Să îmi îngrop în lacrimi plânsul ;

Îngândurat, uitam ce rece-i plumbul,
Dormeam precum într-un cuptor,
Din când în când îi scârțâia coșciugul,
Ploua si mă priveam cum dorm.