Ca doi străini, într-un târziu,
alunecând pe-un colț de seară,
s-au întâlnit pe drum pustiu
un el și-o ea....a câta oară?



Prin site rare, străvezii,
înțelenite de grea brumă,
se-mpotmolesc secunde vii
și grai nu au să își mai spună.



Adulmecând parfum de lună,
în ceruri se răstoarnă valul,
el ține infinitu-n mână,
ea nu-și mai recunoaște Carul.



Cât a dorit să-i fie stea,
cât el a vrut să-i fie cer,
pe țărm, albastrul asfințea
murind și-un ultim grănicer.

13 noiembrie 2008