Tu dormi ușor,
ca un vânt te trezești,
când inima mea te-nvăluie-n bătaie,
în ființa mea,
minuni risipești,
când luna-și aruncă argintu-n odaie...

Tu dormi ușor,
tu susur de înger,
în noaptea adâncă ești stea,
ca o splendoare, coborâtă din ceruri,
pe inima mea...

Tu dormi ușor,
rapsodie de doruri...
Nu știu. Ești aievea, ești vis...?...
/... când sufletul meu, te-nvăluie-n aur
și-n Aura ta... m-ai cuprins .../


Ciclul: Minunea de a fi