Of, cugetul meu sărmanul tușește neîncetat de ceva timp

Într-un borcan sub patul meu tușește înfudat prin pereții de sticlă

Acum când îl văd așa slăbit mă simt obligat să-l spânzur

Al naibii cuget m-a mușcat când am vrut să-i potrivesc ștreangul

M-am uitat la el cu ochii in lacrimi si el mi-a spus că mă urăște

Dar eu am înmuiat odgonul in sângele ce țâșnea minune cerească

Am spart borcanul și l-am prins bine de gât

De clanța ușii atârnă sărmanul înecat în tusea lui

Ochii de fildeș îi sângerau si Mozart era călare pe moarte

Iar eu eram călare pe Mozart minune cerească

De fundul gropii n-o să dăm niciodată...


Iisus ne privea pe geam, cu ochii lui mari

Atunci l-am chemat și pe el să se înfructe.