Maiestuos noroi

Sunt prea vechi
urmele oamenilor de zăpadă
pe covor
se simte în degete
oglinda spartă a răsăritului
evaporată în sticla de la geamul meu
o dogmă
o altă iubire a dimineții
între distanța solară
și cerneala rănilor
sub pielea vieții (lui brumar)
evaporându-se într-o sticlă
așa ca mine

în păduri
m-am imbătat
și pierdut lentila
cu care vedeam palmele voastre
gânduri răzlețe,tatuate de simțăminte
niște cețuri
peste perdeaua mea
trage curentul ...fereastra inimii
spre oamenii de zăpadă

topindu-se în larg
maiestuos

balta sau noroiul
creează uneori impresia adâncimii??
gheata,,,de aceea e greu să spargi gheata...
imposibil uneori,,,
accesul la esența
dând autografe pe cer