Și perlele s-au mutat în vertebre pe rochia albă
Apa primordială încetinea fiecare voal
Fermecător, imploziv.

S-au încarnat în rochie drept fermoar,
Închis-deschis spre existență,
Carnaj suprem de voință-ncruntată spre Dumnezeu.

Sinele contopit în Luliki
S-a cotropit de naștere,
S-a lăsat dus pe valuri
Cu sirene, cu vise, cu martiri.

Și toate dinamitele s-au mâniat de prea mult luciu
S-au înfruntat pe buze,
De-au pornit cuvintele-ntr-o voce de femeie.

Și toată frumusețea s-a desprins în culmi,
În vulturi, în vânt și-n dinamită.

Și-a luat carnea pe ea
Și s-a trezit în viață!