Curge lumea
cârduri de păsări negre
și cerul parcă e întuneric
și țipă vântul de tristețe.
Mi-e dor, mi-e frig
unde aș putea să fiu?
Plâng copacii,
tremură iarba
iar mă scufund
în apă, în munte,
în picătură amară
alene mă preling.
Curge lumina,
nu pot să respir
florile îndoaie
și chipul ți-e trist.
Și curge durerea
nu pot să mai fiu.