mai degrabă aș fi putut face orice altceva decât
să plâng avându-l în preajmă plânsul
era pentru mine un act mult mai
intim decât sexul ceva
ce mă făcea să tremur de sens sau de absența
sensului era unghia mea părul meu ochiul
meu piciorul meu fața mea ceea ce
trăiam aerul vedeam
ceva ce nu mi se putea întâmpla
public ca o poezie oarecare lupul
instinctelor care sunt într-un colț de sine
stăteam toate pentru
plâns ritual
condensam aerul între degete până
la sânge că nu mă
lasă îmi ține gândurile în pumnul
mânii sale nemișcătoare sculptată în piatră dar
du-te odată așa precum zici
izbăvește-mă
îmi doream sinceritatea să-i
curgă măcar odată ca sângele
din nas de la tensiune înaltă