La o casă de pe strada
Cu un nume de pădure,
Zidurile-s ca zăpada,
Iar în curte-s flori mature.

Sus pe coșul unde-și face
Primavara pat cocorul,
Cioara, cu un gând dibace,
Pune pentr-un timp piciorul.

Cu penaju-i ca mahonul
Și alură de mansardă,
Croncănește-n microfonul
Părăsit de fosta gardă.

Unii cred că-i semn de bine
Și-i prezintă chiar onorul,
Alții se închid în sine
Și se duc trăgând piciorul.