Ai fi putut să fii




Ai fi putut să fii noaptea de mai, eternă
Sculptată in altarul fericirii,
Ai fi putut să fii un mugure ce-n taină
Se-nchină clipelor și amintirii...

Ai fi putut să fii firavul trandafir
Pe care ploaia va plânge-nsingurată,
Ai fi putut să fii petala de safir
Ce-mi mângâie speranța de-altădată;

Ai fi putut să fii o floare rară
Cu tâmpla-mprospătată de iubire,
Ai fi putut să fii vântul de seară
Și versul renăscut din nemurire.

Dar tu ești nufărul ucis de vreme
În care toate suspinele se-ascund
Și orice vis va tresări pe gene
După flori, in mâl-eu n-am să mă cufund !