Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?

La început am fost un izvoraș,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaș,
Devenit cu duritate mai târziu.

Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viața s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.

Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.

19 ianuarie 2009
De Ziua Mea
ă