Cand ma priveai era secretul tainuit adanc
prin curbele inimilor noastre paralele
si eram ca doua scantei ce vorbesc repede
in ardere scurta , printre lumanarile timpului ,
palma vremii ne mangaia laguna
in sufletele zigurate de roua lunii
iar privirile noastre topite in zare
promiteau univers casatorit cu fericirea !

dar te-ai pierdut prea repede in mine...

acum timpul zace la picioarele mele reci ,
in umbra pasilor pierduti prea mult in pesteri
si canta nevinovat amintirea ta parasita
undeva langa sperantele mele ofilind lacrimi !

adio
adio
adio iubire ,
revin langa tine !