omul
un cuvânt pe care îl rostesc de multe ori
cu gândul că poate dacă aș tăcea
nu m-aș putea închide în ceea ce încă nu e al meu

am încercat de prea multe ori să deschid uși
era o tăcere pe care o auzeam rareori
poezia asta am să ți-o dedic la moartea ta bătrâne
când în sfârșit vom sta la aceeași masă
pe scaune diferite

încă mai aștept trenul
care poate mă va duce
acolo unde voi putea simți lucrurile
așa cum sunt ele
atunci când mă simt eu.