NE AȘTEAPTÃ FURTUNA


Când gesturile ne tiveam cu șoapte
și buze ne mușcam pân-la cotor,
cu spaime dezertăriloe de noapte,
știută de culoarea din covor,


trădării arme pregătem, inapte.
Ne aștepta furtuna, după stor,
când gesturile ne tiveam cu șoapte
și buze ne mușcam pân-la cotor.


Minciunile cu dinți de lapte,
adolescente, s-au trezit un cor.
Le suntem proprietarii; ele coapte,
ne amiteau: caderea nu e zbor

când gesturile renunțau la șoapte.