Lacrimi ale ochilor, dureri ale năpăstuiților,
Nenorociri neluate-n seamă și plânset fără de culoare.
Nu vrea nimic, nimic nu cere, deși nu e nepăsător,
Și e mâhnit dacă e liber, mâhnit când e în închisoare.

Amară-i vremea; noaptea e-atât de neagră
Că nu te-înduri să scoți un orb pe stradă
Cei tari se odihnesc; neputincioșii
Stăpâni sunt pe putere.
Lângă-al reginei scaun stă regele-n picioare.

Surâsuri și suspine, blesteme, putrezesc
În gura celor muți, în ochii celor lași.
Nu vă atingeți! Totu-i aprins și totul arde!
Mâinile
Le-aveți făcute pentru buzunare,
Și pentru frunți.

*

O umbră...
Nefericirea lumii-ntregi...
Deasupra ei iubirea mea
Ca o sălbăticiune crudă,
Goală.