uneori ne înghițim cuvintele
doar pentru că nu avem ochi
să ștergem lacrima unui câine
uneori ne legăm greșit la șireturi
căzuți în propriul vid
ne desfacem lumina din tălpi
în curcubeul unui zâmbet

mă dor spinii ultimului trandafir
ce se ascunde în glastra ta
dar n-am să plâng
căci s-ar rușina cerul deschis
ce-l decupezi
pentru mine într-un sărut dimineața

mă-ntorc uneori să gândesc
doar pentru că necuvintele toate-au murit
într-o petală de fluturi
colorați în iubirea spre tine

am să știu
dar acum
cercul din care e țesut inima ta
e doar umbră prin nori
dintr-o galaxie de vise