Mirările mele
mă hăituiesc neobosite
și eu alerg pierdută
printre întrebări nepuse…
negândite…

și mă dor pleoapele,
de la atâta alergat
și mâinile mă dor,
de la atâta frământat
de cuvinte și de visuri
rătăcite…

Iar sufletul…
Sufletul mi se chircește
neputincios
în gândurile de altădată,
încet, picătură cu picătură,
pagină cu pagină,
scrisă sau nescrisă,
metodic
și dureros.

Și, cu cât vreau mai mult să scap
din acest maraton fără final,
mirările mele
și intrebările
și visurile rătăcite
devin și mai acute
și mai neobosite…