Tristețe de fulgi mă cuprinde
inima-mi bate închisă
se roagă să-i las o portiță
să zboare, plutească prin vise.

E februarie
aud munții, izvoarele înghețate
cum dansează în viscolul iernii
iar cerbii adulmecă aerul rece.

Timid, deschid pumnul
să prind un fulg
la inimă să-l duc
portița inimii să o ascult.

Tristețe de gânduri mă arde
în februarie
ascund fulgii în mine
să nu se topească de tine.

Și curg fulgii
privirea mi-e străină
să nu vii iubire...