să aduni la modul cel mai tainic
o tăcere lină și un bănuț de argint
o antologie și o legănare într-un picior
pe malul senei

să prinzi între pumni o eșarfă
a unei femei care te-a iubit în felul
ei miraculos, păstrându-ți penumbra
sub genele ei arciforme

frustarea de fi lăsat în urmă
caisul scuturat de o furtună
și floarea sa căzută peste vene

apoi regretul
după care plânsul tăios
și întristarea
și întâmplarea de a născoci un răsărit
un început între palmele tale deschise
până la dumnezeu

***
și dumnezeul bun ce
nu îl meriți

***
aceste riscante împletiri
de sinapse
aceste căutari în carne vie
țipetele tale frumoase
ca o traviată derizorie
ca un copil al nimănui

***
și-apoi sânii cărnoși
ai iubitei
pe care într-o zi
să îi arcuiești albastrui
într-o carte.