ARCURI RUPTE


Din pumnul nopții-n alb înmanușat,
închis peste sigilii și monezi,
mă voi trezi, cu trepte, zigurat;
spre vârf vei căuta alte dovezi.

Sunt arcuri rupte, ai înfășurat
mătăsuri vii, căzute din amiezi,
pe pumnul nopții-n alb înmanușat,
închis peste sigilii și monezi.

Sunt arcuri rupte, eu sunt vinovat,
credințele-au rămas printre corvezi.
Mă strigă plumbi, pe nume de soldat
amestecat cu soții în cirezi

sub pumnul npoptii-n alb înmănușat.