Încerc să schimb contractul
Ce-mi ordonează viața
Și fac discret aceasta
Și unilateral.

Consider în prostia-mi,
Că pot să dau speranța,
Pe un codru de pâine
Și un acord verbal.

Că pot să-mi aleg locul,
Pe care să pun capul,
Unde să îmi las sacul,
Fără să fiu prădat.

Că știu cu siguranță,
Ce-mi prevestește visul,
Și pot să spun de mâine,
Că s-a și întâmplat.

Dar uit că nu contează
Ce îți dorești să ai.
Că-n mare de iluzii
Te-neci pe loc de stai.

Că nu ești în măsură
Să hotărăști ceva.
Că nu îți poți destinul
Oricând modifica.

Că prizonier al clipei
Ești și vei fi mereu.
Că nu poți fi în viață
Tu, omul, Dumnezeu.

Că nu există lege
De oameni inventată,
Ce să oblige timpul
Să-nceapă înc-odată.