nu e mai bun cotul decît genunchiul,
nu e mai bun genunchiul decît glezna.
nu e mai bună viața decît moartea,
nu e mai mort copacul decît omul.
cînd vrei să mă convingi că ai deschis fereastra,
trebuie doar să-mi arăți că ai respirat aerul
de afară,
cînd vrei să te cuprind cu brațele,
lasă-te cuprinsă de brațe și atît.
în ordinea mea, eu descopăr roata,
eu nu aflu nimic, pentru că totul s-a schimbat acum,
și-undeva o plantă germinează.
undeva eu tac
și tu, deasemenea,
taci.
poveștile sunt frumoase, povestește-mi,
vocea ta e povestea însăși...
din umeri și din coapsele tale
vor ieși licurici
iar eu nu o să le-opresc zborul și arderea.
o să potrivim rostirea cu trupul
pînă cînd rostirea o să fie trup,
așa cum e și firesc.