gol ivan
patul meu luciul vechi al amorului
împing către peretele de răsărit
ne privim cu ochii întorși ca ai orbilor
rugăciune sterilă
eu zic hai nu te mai uita la pântecul meu hămesit

și doar atunci îmi înconjuri cu mâna seacă dorința
țip trezită amușin urmele de iubire le ling
tu te apropii mai mult tragi un sân spre gură mușcătura îmi pare austeră ca un infern rece din care am fost alungată
din nou inima devine ascunzătoarea unei paseri halucinate