Și fericirea
Cât lumânarea
A ținut
Pereții reci, de-acum, în iarnă,
Mi-or ține, singuri,
De urât…

De ce hulești acum, sărmane,
Că focul tău, vremelnic, n-a venit…
Un foc, vârtos, cel veșnic,
Te așteaptă…
Răbdare…și vei fi primit!