Secunda ta-i licoare-n liliecii
curgând melodios, în zori, departe,
ca pielița de piersici sunt, măcar te
știu puf peste globulele potecii

din sfoară, doar cu nodul scris în carte
și vene-ai rânduri scurse către secii
nori măcinați de aripile tecii
amurgului cu soarele-ntr-o parte.

Stau aripile strânse ca o gheară
pe globul alb de veghe, cristalin
și clipa, ca o fundă funerară

îmi leagă la picior cupa. De...vin.
Mai știi cum am dansat ultima oară
amestecați cu sângele puțin?