Îl priveam așa trecând în sutana neagră și cu ochii visători, ca pe o poveste în plus...
Copil fiind nu m-am întrebat niciodată de ce i-au ascuns biserica, cu îngeri cu tot, printre blocuri înalte...
Știa că religia este ultima iubire care ne rămâne...
Dar până atunci mai era!...
Doamne ajută!...
Ne simțea bucuros în chiote fericirea...
Vară, vacanță...
/ Picioarele desculțe îmi sclipeau libere lângă sandalele de lac... /

Știa că mâncăm lapte praf cu lingurița și Cavit *, în loc de ciocolată... Lipici: Pelican... / era dulce... /...
Mai știa pe unul mic care-și lingea mucii de plictiseală și pe bucureșteanul mărunt care la periferia orașului confunda căcărezele de capră cu drajeurile...
/ Bucureștenii tot mai aveau câte ceva, provincialii
doar astfel de drajeuri... /

Ne privea deseori zâmbind...
Religia era în școală interzisă... însă el știa că pentru
mulți dintre noi ajunge cerul înalt și albastru / fără cuvinte / ca să nu devenim atei... și că fericirea constă în dragoste și noi cam toți aveam dragoste,
/ chiar decreței** fiind /...
fără să știm ce este și fără să-i gândim sensul. Și așa era bine!...

De fapt Dumnezeu trebuie să fie și el pe undeva, dacă n-o fi chiar în particulele de bine și frumos... din noi...
și moartea nu este decât următorul spațiu în evoluție...

Lipsa de speranță și ura ucide frumusețea în noi...
/ își spunea Găvădină... /
Câtă vreme vei spera... vei iubi...
Când încetezi să speri, vei începe să uiți...

Oare ce voia să uite popa Găvădină?...


Ciclu: Fire de păpădie / Epoca de Aur /

* Supliment alimentar de vitamine si multiminerale sub forma de "ciocolată "

** "Două milioane de copii veniti pe lume numai intre 1967 si 1972.
N-a auzit de ei nici DEX-ul, nici wikipedia, deci o definitie oficială nu li s-a dat. Au aflat abia in adolescență că în popor li se spune „decreței". Sarcina dificilă a explicării conceptului de decrețel i-a revenit fiecărui părinte în parte. Nici o mamă nu i-ar fi putut spune insă copilului ei ca s-a născut din obligație patriotică."

13 Iulie 2008