Pe bancă-n parc, azi dimineață,
Citind în ziar o glumă tare,
(Scrisă de unu’ fără minte
Despre al nostru președinte)
Da’ nu știu cum, mi se năzare
Că-ncep și-njur curva de viață;

Cândva demult, mi-aduc aminte
Și despre mine mai citeam
Câte-un pamflet, o parodie,
Pline de-umor și bășcălie
Și cât de mult mă șucăream
Pe-acești haioși, ca președinte;

Atunci priveam numai în jos,
Sub tălpi, pământul nu-l simțeam,
Plebeii toți mi se-nchinau
Si toate mie îmi cereau…
Un zmeu juma’ parcă eram
Și-ncă pe-atâta de faimos…

Acum, nu-i nimenea prin ziare
Să mă mai ia peste varice,
Doar rar, pe străzi, vr’un gură-cască
Se-ntâmplă să mă recunoască,
Da’ cu respect frumos imi zice :
Măi nea acesta!...nea cutare,
…Ai pentru mine…o țigare ?!

Valeriu Cercel