e rece, pe sub pietre
pierzanie cît cuprinde
o moarte lentă a ceea ce urmează
nu găsesc silabe să formez
cuvinte demne de pronunțat

plecarea se face de pe placa
de beton ce formează
peronul numărul unu.
și frigul ăsta blestemat
înjunghie, prin haine groase,
bucăți de piele.

mă pierdusem cu gîndul
la trenul ce trebuia să vină
să poarte, carcasa asta de carne,
departe.
alungit, orizontul era clar
atingând pămîntul.

și frig
asta simțeam, un frig uscat
ce-ți amorțea gîndirile
ce-și asmuțea pornirile
ce-mi paraliza mîinile

și-n vise, tot amorțit,
mă bătea același vînt
pe sub frig de februarie
lăsând pe urme, vînătăi.