Te ating, și pielea ta e atât de culpabilă
Pe buzele mele crește o larmă
Pe umărul tău, lumina e parcă mai fragedă

Știi, când te-am chemat prima oară,
Pe numele tău creșteau azalee și tulburi cerurile
Se adunau, sus în turle de gânduri,
mi-au răspuns rozariile călugărilor capucini
numărându-ți pe degete,
vulturi

te ating, și pielea ta e atât de mirabilă
pe buzele mele se sfarmă lumină
Pe umărul tău, larma e parcă mai ageră

Ne-am întâlnit cu adevărat aici,
în tăcerea pe care o tăiem cuminți, decuseară,
în copiii ce ne numesc,
aiure-aici, părinți,
citind în templu îngerii pe față

te ating, și pielea ta e atât de aproape
de buzele mele prăpastia-i șoaptă
pe umărul meu,
fruntea ta s-o adape