multă răceală în gesturile ei
ca să cred că îndoiala
e numai o umbră a trecutului
a unei amintiri camuflate
într-o prezență abia sesizabilă

un animal încolțit sufletul
și ultima respirație se lasă așteptată
zâmbetul mă va anihila
dar și acesta e rezultatul unui drum prea lung
de la simpla conștientizare a efectului
la executarea lui mecanică
așa încât rămânem suspendați în așteptare
ca un vas în derivă pe oceanul răvășit de El Nino

ne vom vindeca, fără îndoială,
însă mult după ce creierele vor sfârși
prin a deveni o spumă densă
sub care va rămâne inima ca o valvă des reșapată
gata să păstreze întotdeauna puțin spațiu
în care alte întâmplări aproape ireale
să lase urme adânci și alienante