De ce m-ai născut, mamă?
De ce m-ai adus în lumină?
Au, nu știi că lumea aceasta
nu e menită să mă apere,
ci să mă încerce?

Nu știi că nu există șansa
să nu mă pierd de mine,
de tine...de noi...
și că regăsirea e mai puțin probabilă
decât aceea a acului din carul cu fân?

Pentru ce m-ai născut, mamă?
...doar ca să cunosc iubirea?
...Să pipăi nemurirea,
ca apoi să dau piept cu moartea_
Au, nu știi tu că nu sunt curajoasă?

Aici, nimic nu mai e sigur...
Nici iarna, nici vara...nici timpul...
Aici, mamă...aici, unde m-ai născut,
e sfârșitul...finitul.

Mai naște-mă odată,
căci lumea aceasta âmi roade oasele
precum un cancer...
Mai naște-mă, dar Ieri...
să fie Luna călăuza sfantului mister!