f) sus în panopticum

“uită-te bine deasupra noastră!”
exact așa începea demult
rupând tăcerile pe un drumeag
oprindu-și mersul ferm
bunica dragă ce-ți spunea

”de tac doi oameni ce își sunt dragi
a trecut peste ei un înger !”

vorbise fiindcă amândoi aveam să trecem
peste un sfert de veac tăcând două clipe

dar atunci pe drum în cinstea simplei vieți a ei
tu-i replicasei precoce
”nu unul ci doi au mereu voie
să treacă peste cei ce umblă-n perechi.”

dau dreptate lui Zenon însă mai mult ție
căci și astăzi pe arcașii de patimi
nu-i ajunge săgetarea îngerilor-pereche
cât timp ei se simt cu zeii de-o vârstă

concurând râurile nemoleșite și repezi
n-au în ținta ochilor sipete cu mistere