Tu crezi că-amorul nostru vreodată se va stinge?
Polara stea e fixă; izvoru-i nesecat,
Iar eu te caut încă. Dar plouă azi ciudat
Și-n timp ce-ntreb de tine, furtuna rău se-ncinge.

Prezența ta calină e-aici, chiar de-ai plecat,
Atâta doar că, totuși, nu te mai pot atinge
Sau că-ndoiala neagră se pare că mă-nvinge,
În timp ce-acuma plouă cum nicicând n-a plouat.

Așa potop teribil e-n apele de-afară,
Atâția munți de gânduri mi-au răsărit, pe rând,
Încât speranța însăși începe-ncet să moară

Și să-ți întrebe gândul ce este-n acest gând?
Un brad trăsnit se-aprinde și vântul mi-l doboară
Și chiar atunci la ușă e cineva bătând...