mulți te acuză de răceală moarte
dar nu știu ce-nseamnă singurătatea
când nici măcar lacrimile
nu mai au pic de căldură.

mulți cred că ești urâtă
dar nu vor să privească în oglinda bătrâneții
acceptându-i slăbiciunile și durerea
până când nu dispar sub maree.

ei spun că ești dezgustătoare
putridă și mirositoare
dar n-au văzut ce-nseamnă sărăcia
sub norul muștelor înviermuită.

atâta timp cât nimeni nu știe
și nu vrea să ne spună
voi crede că plânsul omidei din cocon
e prețul pentru povara aripilor.

voi respira altfel
voi vedea altfel, voi gândi altfel
dar întrebarea-nfiptă-n suflet e:
îmi voi aminti de tot ce-a fost?

sau déjà nu mai contează?