Trecut-au vremurile când
Eu îți scriam de la ferești
Vorbind despre amor, sperând
Că și tu ai să mă iubești.

Trecut-a timpul prețuit
Când tu pe mine mă-ndrăgeai
Și-mi dovedeai mereu, zâmbind,
Că mă găseam, nebun, în Rai.

Trecut-a, brusc, iubirea 'ceea
Ce ne lega, copii fiind,
Trăit-am dulce epopeea
Amorului neprihănit.

Venit-a noaptea cea de fier
A morții cea de gheată fruct
Tu-l îndragești acum pe el
Eu, mort, tânjesc după trecut.