Cum să nu plângi?

Cum să nu plângi
când mâinile sunt goale,
când sufletul e rece,
când luna strălucește
sub norii fumurii?
Ești om sărac…
mai sunt și alții,
ce-n zi cerșesc și-n noapte
se plimbă cu privirea
prin vise efemere.
Tu ești sărac,
dar ții în tine
acel amar ce-l pot descrie
doar stropi uitați
de ploaie și de vânt.
Nu vrei, ca alții –
să se afle,
ce vremuri triste sunt,
ce popor sărac, -
nu sunt cuvinte.
Când vezi pe stradă,
când vezi la colțuri…
copii plângând
și ochi în lacrimi,
Cum să nu plângi?

Dar… tot, și timpul, merge înainte
Și Doamne, în visele tale…
Vei fi un mare președinte.