Ea, simpla mână pe toate le iubește
Exprimă și imprimă ce sufletu-i șoptește.
Diafană,ca o corolă de floare
Întinsă în semn de chemare,
Oferă cu grație, protecție și alinare.
Timpul ce trece o ‘ntinerește ,
Condeiul cu artă când ea mânuiește.
Cu mângâieri suave, pe tot ce a atins
Iubind ea zămislește un univers de vis.
Copilul , soțul, casa, de toate se-ngrijeste ,
Și nici nu spune “vai” atunci când obosește.
Ea, simpla mână pe toate le iubește
Exprimă și imprimă ce sufletu-i șoptește.

E mâna ta ? E mâna ei ?
E mâna celor ce își spun femei.