Ce ceață groasă se așterne?
Marea nu poate s-o cuprindă,
dar valurile ei sunt calde.
Doar vântul stă de-o mai alintă.

E cald, e viață, e lumină
În mintea ce acum se-neacă
Prin valuri calde ce-au să vină
cu dimineți de altă dată...
Și vise ce nu pot să moară
de cântul gândului obtuz
cad sincere pe-o arătură
demult sculptată de auz.

Cuvântul naște o nălucă.
Vocea-i albă curge-n vânt.
Năluca naște un cuvânt.
Trupul orb iar se ridică.
Mai face-un pas mânat de vânt.