La început, se numea ,,ispită,,
Priveam frumosul și atras de el
Îl îmbrăcam în prețios mister ,
Întruchipam prin curbe și prin unde
Poteca dorului, ce se tot pătrunde .
Prin daruri mute ,croite din eter ,
Misterul formei, un alt cer .

Iar mai târziu ...
Am definit a fi ,doar o iscoadă ,
Magia poftei de a descifra ca la paradă
Ce este bun, ce este rău .
Vid născut dintr-un erou .

Acum ce să mai spun despre ispită ,
A fi o formă ce se scurge dintr-o clipă
Pe care o supun în joc pervers .
Nu vreau, nu pot, nu-am înțeles !