Veni-ntr-o zi la poarta unui veac
neguțătorul de oglinzi să vîndă
Sub arcuirea unui sacru leac
oglinda care sta mereu la pîndă

Curgeau monezi în punga peticită
umplînd-o de furtună și tristeți
prin care-o lume-ntreagă, fericită
scăpase de bătrîni și de poeți

Dar vru tîrziu să-și ia taraba goală
și-o ultimă oglindă mai văzu
cînd vru să-și vadă chipul, cu sfială
intră în ea și nu mai apăru