greutățile vieții să visăm nu ne lasă,
nimănui de strigătul nostru nu-i pasă,
burdușite cu noi și cu-ai noștri părinți
cimitirele-s pline de oameni cuminți.

sentimentul amar de nu-l scoatem din minte
vom tăia din avântul ce ne poartă-nainte,
când speranța apune-n suflete fierbinți
cimitirele-s pline de oameni cuminți.

pe cât de ușor e să începi un război
pe atât e de greu să mai dai înapoi,
de luptăm pentru pace înarmați până-n dinți
cimitirele-s pline de oameni cuminți.

lumea asta ne face să fim veștezi și goi
dar speranța se stinge odată cu noi,
pe pământ niște proști, sus în cer niște sfinți,
cimitirele-s pline de oameni cuminți.