Care nopți line,
Care nopți albe,
Care somn vine,
Care somn moare.

Care chip neclintit,
Gândind în străfundu-i,
Urmărind de citit
Finalul, te zgudui.

Care mister,nesațiu ne soarbe,
Ne-am obișnuit să fie în noi,
Rabufnind în salve de tun,oarbe,
Va țâșni dintre coaste-n război.

Care prezent și care viitor,
Nesigure declină ambele trecutul,
Cassiopeia-n zig-zag amețitor,
Se strecoara în nas și dă strănutul.

Care strănut,noroc va fi fost,
În pantofi să pună matase de nori,
Mergând în neștire pare anost,
...Te descalți de pantofi și cobori.

Care chip, clintește-o idee,
Ațipind din nou în intuneric,
Nu mai degustă subra scânteie,
A paharului cu vin poetic.

Care nopți line...
Care nopți albe...
Adorm tăcut în tine...
Din ele-ți faci salbe.