CA SÃ ȘTII


Povestea ta de ieri e un nou început,
Dacă liniștea ei este liniștea ta,
Ca și când ai avea timp în spirit și lut,
Ca și când fără rost niciodată n-ai sta.

Dacă azi nori te duc, păcălind tot mereu,
Negrul nopții-ți va da doar un cântec fudul,
Un semnal mai senin, mai ușor sau mai greu,
Niciodată prea mult, totdeauna destul.

Ca să știi cât să dai și de luat cât să iei,
Nu vărsa disperat lacrimi pentru-un înec,
Dar, de poți, din lumini fă-ți un trup de scântei
Și hrănește cu el ochii celor ce trec.

Ca să știi ce povești mai apar sau se sting,
Cercetează ce-a fost, ce va fi sau ce ești,
Nu priviri care mor sub tăceri care plâng,
Sau speranțe ce dor când de ger le lovești.