Oamenii nu știu că Londra e proiecția mea ,
Prima mea piesă de teatru ,
Londra e proiecția mea imaginară care
Mușcă realitatea de infinitul ei mic cu tot
Cu umbrele sale ,
Realitatea mușcă Londra și încercă să
O remodeleze.

Încă mai cred că voi contopi Londra
Cu tabloul cu cireșe coapte al lui
Millais.
Acește cireșe nenorocite prin nefericirea
De a mă prinde în ghemul lor sentimental
O Londra imensă într-un sâmbure.

Omul nu știe că voi fura Londra
Într-un balon prăfuit și vechi.
Voi fura Londra și mi se va revela doar mie.
Voi fura Londra și va fi doar a mea,
La fel de sinceră ca un decembrie ,
Împletit în părul meu prins cu o clamă
Ieftină numită timp.